Importanța abordării Montessori și a jocurilor cu final deschis

Ce este un joc cu final deschis?
Jocurile sau materialele cu final deschis sunt acelea care nu au o singură modalitate „corectă” de utilizare. Pot fi folosite în nenumărate moduri creative – doar imaginația copilului le stabilește limitele. De exemplu, un simplu cub din lemn poate deveni mașină, telefon, scăunel pentru păpuși, înghețată sau orice altceva – depinde doar de ce își imaginează copilul. În schimb, o jucărie care imită un personaj dintr-un film sau desene animate impune deja o poveste sau o acțiune specifică. La copiii mici s-a observat că, dacă au doar astfel de jucării „cu scenariu”, le este mai greu să se desprindă de povestea fixă și imaginația lor devine mai rigidă. Desigur, nu este nimic greșit cu jucăriile inspirate din povești, dar dacă copilul este înconjurat exclusiv de astfel de jucării, scade șansa de joc spontan și creativ – și tocmai jocul creativ este esențial, conform studiilor, pentru dezvoltarea rezilienței, capacității de concentrare și orientării spre scop. Acestea sunt aceleași abilități pe care le apreciem și la adulți: adaptabilitatea, gândirea independentă, soluționarea problemelor și luarea deciziilor.

Studiile neurologice confirmă importanța jocului cu final deschis
Cercetările în neuroștiințe arată că primii ani de viață – în special perioada 0–5 ani – reprezintă o fereastră critică pentru formarea gândirii creative și a altor abilități esențiale pentru viață, deoarece atunci se formează majoritatea conexiunilor neuronale. Jocurile cu final deschis susțin exact aceste conexiuni, oferindu-i copilului ocazia de a experimenta, de a genera idei și de a lua decizii în timpul jocului. Aceste jocuri încurajează libertatea de alegere, rezolvarea autonomă a problemelor, creativitatea și întăresc încrederea și independența copilului.

Materiale Montessori acasă – avantajele jocurilor multifuncționale
Metoda Montessori este cunoscută pentru materialele sale educaționale speciale (precum cilindrii cu butoni sau turnul roz), dar filozofia sa poate fi aplicată și acasă. Totul pornește de la oferirea unor jucării care dezvoltă mai multe abilități și „cresc” odată cu copilul. Aici intervin jocurile multifuncționale de dezvoltare. Acestea pot fi folosite în moduri diferite, în funcție de vârsta copilului. De exemplu: un simplu cub din lemn poate fi pentru un bebeluș o jucărie de ros sau de lovit, pentru un copil mic o piesă de construcție, iar pentru un preșcolar – o mașină imaginară sau un personaj într-o poveste. Un set cu animale poate ajuta copilul de 1-2 ani să învețe sunetele și cuvintele („ce sunet face vaca?”), iar la 3-4 ani poate deveni recuzită pentru jocuri de rol (ferma). O jucărie bună evoluează odată cu copilul și îi oferă mereu noi provocări.

Jucăriile inspirate de Montessori sunt, de regulă, realizate din materiale naturale, sunt simple și se bazează pe realitate. Montessori credea că cei mici au nevoie de experiențe reale: să se joace cu ustensile adevărate (în miniatură), să învețe despre culori și dimensiuni folosind obiecte reale din lemn – nu jucării din plastic care luminează și scot sunete. De aceea, abordarea Montessori preferă instrumente multifuncționale precum triunghiul Pikler (care poate fi cățărător, cort sau tobogan), sau placa de echilibru curbată („curcubeul”) care poate fi balansoar, tunel de cățărat sau leagăn – în funcție de imaginația copilului. Aceste obiecte dezvoltă atât abilitățile fizice (forță, echilibru), cât și jocul creativ cu final deschis.

Dovezi științifice în sprijinul jocurilor cu final deschis
Un studiu universitar a urmărit, timp de zece ani, modul în care copiii se joacă cu diferite tipuri de jucării. Peste 100 de tipuri de jucării au fost testate, iar concluzia a fost clară: jocurile cele mai vii, mai complexe și mai valoroase apăreau atunci când copiii primeau jucării simple, cu final deschis, care nu imitau fidel realitatea – cum ar fi un set de cuburi sau piese LEGO. Acestea au stimulat cel mai mult imaginația, au încurajat implicarea profundă în joc, iar copiii au dat dovadă de mai multă creativitate, cooperare, comunicare și rezolvare de probleme decât cei care foloseau jucării electronice sofisticate sau automate. În contrast, jucăriile „inteligente”, care luminează și scot sunete, au redus calitatea jocului: copilul devenea adesea pasiv, apăsând un buton în mod repetitiv, în loc să-și imagineze propriul scenariu. După cum a spus un psiholog: „cea mai bună jucărie este 90% copil și doar 10% jucărie” – cu alte cuvinte, dacă o jucărie face aproape totul în locul copilului, nu este tocmai ideală.

Așadar, jocurile cu final deschis stimulează în mod demonstrat imaginația, comunicarea și abilitățile sociale. În plus, favorizează starea de „flow” – acea imersiune profundă într-o activitate care dezvoltă concentrarea și perseverența. Într-un mediu Montessori se poate observa deseori cum copii de 2–3 ani mută, foarte serioși, obiecte dintr-o cutie în altă coșuleț minute în șir – pur și simplu pentru că le face plăcere și exersează astfel motricitatea fină și gândirea logică. Lăsați-i în ritmul lor! Aceste jocuri aparent simple sunt, de fapt, antrenamente complexe pentru sistemul nervos. Jocul cu final deschis respectă motivația interioară a copilului: el decide ce, cum și cât timp se joacă, iar noi îi oferim un spațiu sigur și uneltele necesare. Această libertate și încredere întăresc stima de sine și dragul de a învăța.

Concluzie:
Abordarea Montessori și jocurile cu final deschis merg mână în mână. Ambele transmit copilului același mesaj: „Am încredere în tine. Ești capabil. Creează liber!”. Copiii crescuți astfel sunt de obicei mai independenți, mai creativi, mai concentrați și găsesc bucurie în învățare. Ca părinte, poți sprijini această dezvoltare oferind cât mai multe jucării versatile, fără butoane sau povești predefinite. Un coș cu cuburi, câteva castroane și linguri, plastilină, instrumente de desen, câteva animale și o pătură pot fi un început excelent. Vei fi uimit de lumea bogată pe care copilul tău o va crea din ele, dacă îi dai libertatea să-și folosească imaginația!