Rolul jocului în dezvoltarea copiilor cu vârste între 0 și 3 ani

Conform cercetărilor, jocul sprijină dezvoltarea pe aproape toate planurile. Un raport al Academiei Americane de Pediatrie a arătat că jocul dezvoltă abilitățile de planificare și organizare ale copiilor, îi ajută să-și formeze abilități sociale, să-și regleze emoțiile și, în plus, le îmbunătățește competențele lingvistice și matematice. Jocul contribuie și la gestionarea stresului: într-un studiu, copiii de 3–4 ani care au fost lăsați să se joace liber timp de 15 minute înainte de a merge la grădiniță s-au dovedit a fi de două ori mai liniștiți decât cei care au ascultat o poveste în același interval de timp. Este clar, așadar, că jocul reduce anxietatea și protejează împotriva efectelor nocive ale stresului, întărind în același timp reziliența emoțională a copilului.

Jocul începe încă din perioada de sugar
Bebelușii se joacă încă de la naștere – la început sub formă de interacțiuni simple. Primul zâmbet al unui nou-născut este deja începutul jocului, iar părintele răspunde printr-un zâmbet – acest „dialog al zâmbetului” îl învață pe bebeluș prima lecție socială: „dacă zâmbesc, primesc atenție și aduc bucurie”. Acest tip de comunicare jucăușă întărește atașamentul și oferă sentimentul de siguranță. Chiar și la câteva săptămâni, merită să-i imităm gânguritul și să-i „răspundem” – acest joc sonor stimulează bazele limbajului și comunicarea socială. Jocul senzorial începe devreme: bebelușii privesc cu interes modele contrastante, apucă zornăitoare, duc la gură obiecte moi sau numai bune de ros. Explorarea lumii prin atingere, gust și auz contribuie la dezvoltarea creierului și trezește curiozitatea.

Între 6 și 12 luni, cei mici devin tot mai mobili, iar jocul tot mai activ. În această perioadă, copilul explorează lumea ca un mic cercetător: aruncă o jucărie pe jos și observă cu uimire că aceasta cade – astfel învață relațiile cauză-efect. Jocul de tip „cucu-bau” (ascundem fața sau un obiect, apoi îl dezvăluim) este un favorit etern, deoarece învață permanența obiectului – ideea că un lucru continuă să existe chiar dacă nu îl vedem. Aceasta este o etapă cognitivă importantă, pe care bebelușul o atinge jucându-se și râzând. Grimasele în fața oglinzii, primele bătăi din palme sau „unde este bebelușul?” dezvoltă conștiința corporală, percepția de sine și bazele relațiilor sociale.

Între 1 și 3 ani, copilul devine un mic explorator independent.
Pentru un copil care învață să meargă și apoi aleargă, lumea întreagă devine un mare teren de joacă. Specialiștii subliniază că în această perioadă jocul liber, neîngrădit, este cel mai important – copilul învață în propriul ritm, urmându-și propriile idei. Să-l lăsăm să verse conținutul unui bol cu jucării, să construiască turnuri din cuburi și apoi să le dărâme, sau să bată cu lingura de lemn în oale. Jocul cu obiecte simple de zi cu zi stimulează creativitatea și ajută la înțelegerea modului în care funcționează lumea. Studiile confirmă că jucăriile electronice scumpe, „inteligente”, nu sunt mai bune – ba uneori chiar mai puțin eficiente – pentru dezvoltare, decât obiectele banale. Esențial ești TU, părintele. Prezența ta activă și implicarea valorează aur. Atunci când construiți împreună cu cuburile sau răsfoiți o carte ilustrată, copilul nu doar că învață forme și culori, ci și că este iubit, important și în siguranță. Această experiență este fundamentul dezvoltării emoționale și intelectuale.

Etape cheie în timpul jocului
Cele mai mari salturi de dezvoltare din primii 3 ani se petrec prin joc. Bebelușul învață prin simțuri: ceea ce vede, aude, atinge și gustă îi oferă informații. Copilul mic învață imitând și prin încercări repetate. De exemplu, când lovește două obiecte între ele și produce sunet, înțelege că poate crea un efect (cauză-efect); când rotește o piesă pentru a o potrivi într-o formă, își dezvoltă abilitatea de rezolvare a problemelor; când începe să deseneze, își îmbunătățește motricitatea fină și coordonarea mână-ochi. Toate acestea se întâmplă în mod natural, în joacă – iar tocmai de aceea sunt atât de eficiente. După cum spune un rezumat științific: în timpul jocului, copilul experimentează „ca un mic cercetător”, descoperă și astfel își dezvoltă capacitățile fizice, intelectuale, sociale și lingvistice.

În concluzie:
Pentru un părinte, jocul poate părea „doar” un moment de relaxare cu copilul, dar în realitate, fiecare construcție cu cuburi, joc de-a v-ați ascunselea sau cântecel recitat este o investiție în viitorul copilului. Jocul regulat și plin de afecțiune sprijină dezvoltarea optimă a creierului, crește încrederea de sine și consolidează o gamă largă de abilități. În lumea grăbită de azi, timpul pentru joc este din ce în ce mai limitat, motiv pentru care pediatrii recomandă ca părinții să „prescrie” zilnic timp de joacă pentru cei mici. Încurajează-ți bebelușul să se joace încă de la început – fie că este un simplu „cucu-bau”, construit din cutii de carton sau dans împreună în sufragerie. Aceste momente de bucurie oferă cea mai solidă bază pentru dezvoltarea din primii 3 ani și pun temelia pentru succesul învățării și o viață fericită și sănătoasă.